schimbarea

februarie 2006, in memoria ei


Sa ma prezint : “Ma numesc Emm , am 18 ani ,m.am nascut in Sighisoara in a 7a zii a primaverii lui 1984 .Nu mai era mult cand si se aproprie schimbarea , se apropiase ; totul devenea nemultumitor . Un nou loc , o noua privire asupra lucrurilor trebuia sa fie suportata ! Era inceputul celui de.al doilea semestru, inca nu ma obisnuisem cu programul strict .Iesirile seara , si pierderea timpului cu distractia faceau toate parte din decorul cercului in care ma aflam .Nopti perfecte de muzica in care ne gaseam dansand ore intregi, iesiri, petreceri, festivale ... noi cunostinte ... erau lucrurile care imi caracterizau viziunea asupra lucrurilor.O noua atitudine si o nou perspectiva urma sa ma intampine ; trebuia sa fiu atent unde o sa aleg sa fiu .

Zile in care mereu gandurile imi erau preocupate cu gasirea unei alte lumi deveneau frecvente stari de spirit , incepusem sa ma obisnuiesc sa nu mai fie nimeni,nimic in jurul meu .Nu aveam nevoie sa fiu in preajma nimanui ;singuratatea era un loc in care incepusem sa ma simt bine , sa traiesc dupa proprile ganduri , dupa noile certitudini care deveneau .Majoritatea timpului mi.l petrecusem in camera , de multe ori in fata calculatorului , la birou sau intins pe pat ascultand muzica .Comunicam putin cu prieteni , cunostinte , colegi ;tot ce faceam era sa vb cu mine insumi ,sa.mi ordonez lucrurile in cap.

Erau putine persoane cu care mai puteam vb .Mery era una dintre prietenele mele cu care imi placea la nebunie sa ies , intotdeauna ne simteam bine.Nu mai vb cu ea de cateva zile , vroiam sa o sun , dar ceva ma oprea , vroiam doar sa fiu singur !In cele din urma am pus mana pe telefon si am sunat ; nu o gasisem acasa , le.am spus parintilor ei sa nu ii spuna ca am sunat , si ca o sa o caut eu mai incolo .Trecusera inca cateva zile in care nu am avut contact cu nici un fel de persoana .La scoala incercam sa nu vorbesc mai nimic , raspunsurile erau scurte , la obiect .Nu ziceam nimic mai mult decat ce eram intrebat .

Asa trecuse 3 luni , erau cateva zile pana la incheierea anului . Plecasem de la cateva ore ptr a ma bucura de cerul senin , plimbandu.ma in parcul orasului . Ma oprisem pe o banca ptr a savura o tigare . Imi terminasem tigarea cand o fata imi ceruse permisiunea de a sta pe aceiasi banca ; ma uitasem in jur , erau destule banci libere ... dar ii spusesem ca poate sa se aseze . Isi luase din ghiozdan o carte , incepuse sa citeasca . Incercam sa imi vad ce propriile ganduri , dar ceva ma atragea in a o privii . Ma gandisem ca e doar din cauza singuratatii in care traisem in ultimele luni .Imi aprinsesem inca o tigare ... Fata isi scoase si ea un paghet de tigari dupa care mi se adresase :

-Imi poti da si mie un foc ?

-Da , ii intinsem bricheta ...

-Multumesc , raspunse inapoi .Observasem ca fumam aceleasi tigari .Dupa cateva fumuri mi se adresase din nou :

-Si ce faci aici de unul singur?

-Incerc sa ma bucur de liniste , de soare ... de o zii frumoasa !

-Imi cer scuze daca te.am deranjat , si isi dechise din nou cartea si incepu sa citeasca .Vroiam sa.i spun ca nu ma deranjase , lucru de care chiar eu ma mirasem,dar am ezitat si mi.am continuat fumatul „in liniste” .Trecuse cam jumatate de ora , imi ceruse din nou un foc , pe care i l.am dat .Indraznisem sa o intreb :

-Ce citesti acolo ?

-Celebra carte a lui Coelio , „Alchimistul” .

-Nu am apucat niciodata sa o citesc , dar am auzit ca e foarte interesanta.

-Desii sunt doar la inceput , mi se pare atractiva pana acum.

Vroiam sa o intreb cum se numeste , lucru pe care l.a anticipat :

-Eu sunt Karin , imi intinse mana ...

-Emm ...

-Imi pare bine , ii spusese , lucru de care imi parea si mie de fel , dar nu ii spusesem .Mai fumasem inca patru tigari , timp in care schimbasem cateva cuvinte. Incepusem sa imi dau seama cat de mult imi lipsise comunicarea .Vroiam sa.i multumesc ca s.a asezat langa mine , ca mi.a cerut foc si ca a vorbit cu mine. Imi luasem la revedere si pornisem spre casa .Ajuns in camera mea , ma aruncasem in fata calculatorului .Imi deschisem adresa de mail si trimisesem un mesaj la toti vechii prieteni : „In aceasta sambata va invit la petrecere , dupa ora 22 va astept @ my place ! semnat Emm” .

Era weekendul in care parintii mei plecau cu treburi la tara . Din nou spre surprinderea mea deseori mintea imi fugea la Karin , fata care se asezase langa mine pe banca ; vroiam ca si ea sa vina la petrecerea mea . Nu stiam mai nimic despre ea , nici la ce liceu invata , nici unde locuieste ... Eram foarte hotarat sa o reintalnesc .A doua zii ma dusesem in parc, unde am ramas pe aceeasi banca cateva ore , imi luasem si o carte cu mine ptr a nu ma plictisi , era „Alchimistul” .Ma plictisisem sa astept , ma uitam mai mereu in jur cu speranta ca privirea mea sa o reintalneasca din nou .Decisem sa plec , si sa revin a doua zii . Nu eram foarte sigur de ce era sa fac in continuare , incepusem sa ma plimb , cutreieram strazile doar din plictiseala .Imi propusem sa merg la cumparaturi , ptr a pregatii unele lucruri ptr petrecere . Intrasem in magazinul Funny Things .La tejghea nu se afla nimeni , asa ca incepusem sa ma uit printre lucruri , imi alesesem niste lumini ptr petrecere , erau de culoare albastra .Mai luasem cateva lumanari , niste betigase parfumate , ceva cd.uri cu muzica mai noua ... si ma indreptasem spre tejghea.Tot nu era nimeni , am lasat lucrurile acolo si mai aruncasem niste priviri prin imprejur .

-Buna ziua , cu ce va pot ajuta !

-As dorii sa ....... buna karin , cata coincidenta , chiar incercasem sa dau de tine , in aceasta sambata se da o petrecere la mine acasa , uite aici ai adresa mea ( ii dadusem cartea de vizita ) mi.ar placea mult sa vii ! ăăă ... Si as dorii sa platesc lucrurile acestea !

-Totul face XXXX ... ! cat pentru sambata nu stiu ce sa zic , am sa incerc sa imi fac putin timp ...dar nu promit nimic.

Am inghitit in sec raspunsul pentru ca nu era unul pe care il asteptam , dar oricum ce mai conta acum , cand am reintalnito si stiam unde sa o gasesc? Plecasem, soarele incepuse sa apuna cand ma aflam intr.un punct inalt al orasului de unde privelisea se confunda in orizont ... Un aer optimist ma cumprisese.

Incercasem sa nu ma mai gandesc si sa las totul pe cursul valului, era sambata dimineata cand incepusem decoratiile , dupa 3-4 ore totul era pregatit; mai erau putine ore pana cand invitatii trebuiau sa apara. Ma imbracasem foarte comod, puteam spune ca am putine emotii, erau multe luni de cand nu mai comunicasem cu oameni. Era ora zece si 3 minute cand soneria usii imi atragea atentia ca cineva asteapta sa intre. Deschisem, nu puteam sa cred, era Chris, un bun amic de.al meu de care uitasem in perioada schimbarii. L.am servit cu o bere, dupa care ne aruncasem intr.o canapea in care am vb despre lucruriile pe care le.am mai facut de cand nu mai vorbisem. Ii explicasem prin ce ganduri am trecut, sentimentele de retragere in singuratate si asteptarile mele care nu ii erau cunoscute; trecuse o ora, nici nu observaem dar casa incepuse sa fie plina de oameni care odata imi erau dragi, dar cum stateam si ma uitam printre multimea care incepuse sa arate ca un grup de raveri care nu mai puteau fii scosi din lumea dansului in care ii afundea din ce in ce mai mult dj Harmony, intelegeam ca dintre toti de.acolo erau putini pe care ii mai consideram cat de cat amici, cunostinte... dintr.o data gandul imi fugise spre Karin, pe care nu o observasem. Incepusem sa o caut printre multime dar nici un rezultat, probabil nu reusise sa ajunga, imi spuneam in gand. Un zambet cunoscut si drag isi facuse aparitia din partea cealalta parte a camerei, era zambetul dulce al Mariei ( Mery , amica mea cea draga) de indata ne stransem in brate dupa care imi spusese :

-Nu stii cat de mult m.am bucurat cand am citit invitatia ta, ma bucur mult ca esti printre noi din nou !

-(ii zambisem ) Ma bucur si eu sa stii. (desii in gandurile mele nu era chiar asa)

-Stii am cunoscut o fata intr.una din ziele astea cu,ii povestisem m am intalnito si apoi de coincidenta de la magazin.

-Din nou ma bucur sa aud astfel de vesti de la tine, si inca o data ma imbratisase.

O privisem in ochi si puteam sa vad ca intradevar se bucurase pentru mine, era una din persoanele care nu era de acord cu deciziile pe care le luasem cu ceva timp in urma.

-Sa mergem sa bem ceva, ii propusesem.

-Cu siguranta, tot votka bautura noastra ?

-Tot votka mea de zii cu zii , draga mea Mery !

Incepusem sa dansam, Mery disparuse de langa mine, din nou ma cuprinsese un sentiment de nepotrivire in locul acela, era ciudat pentru ca eu organizasem totul; cred ca nu mai eram obisnuit cu lucrurile astea. Harmony imi facuse semn sa merg pana la ea;

Harmony : -Yo people , toata lumea sa ridice un pahar ! il avem aici pe Emm , omul care a facut posibil acesta seara. Bine ai venit printre noi din nou Emm, sa stii ca nu ai fost uitat.

Incepusera sa strige , sa fluiere si scandeze tot felu de amintiri ...Harmony imi intinse microfonul, ma trezisem cu el in mana, in fata oamenilor pe care ii cunosteam de.o viata, diferiti, schimbati ...

-Va multumesc ca ati venit, nu am prea multe cunvinte, suntem aici pentru a ne simtii bine asa ca nu fiti timizi, bautura si muzica vor curge pana in zorii diminetii ! Have phun people ! keep it funky !

Harmony imi dedicase urmatoarea piesa, era una din preferatele mele, „the world is mine” , era piesa cu care incepuse Digweed party.ul din Kristal, de unde nici noi nu lipsiseram ...

Ma pierdusem printre multime, unde toata lumea imi zambea, ma strageau in brate. Ajunsesem intr.o camera unde era mai liniste, era doar o canapea cu doi indragostiti, nici nu imi simtisera prezenta, si m.am bucurat mult, aveam din nou timpul doar pentru mine, pentru a ma gandii. Am ramas acolo pana cand vreo trei fosti colegi de liceu ma luasera pe sus si incepusera sa.mi toarne votka pe gat, chiar si la propriu.

Soarele incepusera sa rasara, multi dintre invitati adormisera intinsi unul peste altul, multi plecasera ... muzica incepuse sa se linisteasca, Harmony venise si imi multumise inca o data, dupa care isi luase ramas bun si plecase.

Era 7 dimineata , cand in casa mai ramasesera doar mizerea si sentimentul acela de dupa perecere. Incepusem sa adun dintre gunoaie, dadusem muzica mai tare, si nu auzisem usa, era Karin care de cateva minute nu facea altceva decat sa ma priveasca. Ma intorsesem si o vazusem, la inceput credeam ca e doar imaginatia mea bogata si obosita dupa asa petrecere.

-Se pare ca am ajuns prea tarziu, afirmase Karin.

Nu am facut nimic decat sa zambesc ...

-Ce zici de un micdejun la mine, intrebase Karin.

-Hm ... curatenia mai poate sa astepte putin, dar asteapta.ma putin sa fac un dus si mergem.

-Ia.ti doar haine cu tine, o sa.l faci la mine , imi raspunsese.

-Ok , am zis .

Ne suisem in masina si pornisem.

-Chiar vroiam sa ajung la petrecere dar am fost prinsa in niste treburi la servici, abia la ora 6 terminasem.

-A fost chiar o petrecere frumoasa, i.am raspuns, cred ca toata lumea a avut parte de clipe frumoase.

-Si tu ? cum te.ai simtit?

Eram prea obosit sa ii dau detalii despre cum ma simteam eu, in plus nici nu stia de perioada prin care ma schimbasem in cele ale gandirii.

-A fost frumos, pe multi nu.i mai vazuseram de mult timp.

-Uite ca am ajuns .Aici locuiesc eu.

Intrasem in apartament, era o curatenie fantastica si o simetrie interesanta a obiectelor decorative. O intrebasem despre familia ei, dar nu primisem nici un raspuns, incepuse sa.mi spuna ce o sa gateasca... renuntasem sa mai insist.

Urmase o zi pe care ne.am petrecuto impreuna, avusem cateva discutii interesante despre viata si asteptarile noastre de la ea. Observasem ca aveam multe in comun, si ma bucurasem ca am cunoscuto, parca exact cand aveam nevoie de cineva nou in viata mea cu care sa pot sa incep sa traiesc dupa noile mele idei.

Au trecut cateva saptamani de cand toate astea se intamplasera, acum eram impreuna tot timpul, chiar acum e in dreapta mea, mai doarme inca. Ma gasesc deseori dimineata privindui frumusetea. Lucrurile mergeau bine intre noi.

Apoi ma gandisem ca nu am mai fost acasa de cateva zile, obisnuiam in ultima vreme sa adorm langa Karin, sa ma trezesc langa zambetul ei dulce, sub privirea ei calda...

-Buna dimineata , imi spusese

-Buna , dupa care ii zambisem

Bausem o cafea pe terasa, apoi ne despartisem. Urma sa ne vedem mai spre seara. M.am indreptat spre casa, imi era dor de parinti. Ajunsesem , dar nu era nimeni; ma aruncasem in patul meu, imi dadusem drumul la muzica... ma afundasem in ganduri din nou pana cand am adormit ...

Ochii mi s.au deschis in dimineata urmatoare , trecusera 14 ore de cand dormeam. Imi verificasem telefonul era un mesaj de la Karin daca sunt bine si de ce nu dadusem vre.un semn ca nu o sa mai ajung la ea. Il ignoasem ... nu stiu nici eu de ce. Coborasem in bucatarie ptr micul dejun ce se trasformase intr.o cafea si o tigare la soare. Intrasem inapoi in casa, m.am surprins cu telefonul in mana cand aveam sentimentul ca blocasem timpul ptr a putea gandii ce sa fac cu telefonul , daca intradevar vroiam sa sun sau nu. Ma speriasem si ...confuz urcam scarile imaginandu.mi tot felul de lucruri, scarile devenisera niste pietre ale unei carari ce duceau intr.un loc inalt, asemenea unui munte acoperit de zapada, dar fara lipsa razelor de soare ...

Intr.o clipa totul revenise la normal, ma simteam ca iesit dintr.un vis dimineata la urletele ceasului care imi spunea ca e timpul sa ma trezesc:

-Buna dimineata ! ce faci ???

-Buna , raspunsesem , sunt bine Karin , adormisem ieri in camera mea si nu m.au mai trezit pana dimineata. Imi pare rau ca te.am facut sa ma astepti.

-Nu face nimic , dar totul e bine cu tine, are foarte palid si speriat putin.

-Nu , totul e normal cu mine , am fost putin ametit doar , probabil de la cafea si tigari, nici nu am mancat nimic ... Chiar ce zici sa gatim un mic dejun impreuna ? si tu areti cam abia trezita.

-Da , nu am apucat nici eu sa mananc.

Cand intrasem in bucatarie incepusem sa intru din nou in visul meu, aceleasi schimbari ciudate in jurul meu, era ca si cum ma aflam sub cerul liber, intr.o bucatarie de vara pe un munte alb dar calduros, de data asta era cu mine si Karin, vroiam sa o intreb daca si ea isi da seama ce se intampla, dar am ezitat ... se uita destul de ciudat la mine. Incercam sa ignor aceste , nici macar nu stiu cum sa le spun ... dar stiti si voi .

Aceiasi intrerupere brusca la sunetul soneriei, dar pana auzisem eu Karin deschisese deja postasului, ii trebuia o semnatura de la mine. Primisem un colet, nu avea expeditor.

Il aruncasem pe masa dupa care imi petrecusem cateva minute in bratele prietenei. Vroiam sa.i spun , dar in acel moment a avut ideea sa vedem ce e in colet.

Coborasem din nou in bucatarie, dar coletul nu se mai afla pe masa; urcasem din nou in camera, coletul era pe masuta din stanga calculatorului.O intrebasem pe Karin daca l.a adus ea in camera.

-Nu, eu nu am luat nimic de jos.

-Ciudat nu.mi amintesc cand sa.l fi adus , dar in fine ! Sa ne uitam ce e inauntru.

Il deschisesem, inauntru se afla un plic galbui ... l.am deschis imediat iar spre uimirea noastra nu se afla nimic. Ma enervasem putin, vroiam liniste, parca incepea sa imi doresc din nou libertatea mea deplina, contactul cu oamenii ma faceai agitat si confuz. I.am cerut lui Karin sa nu imi ceara sa ne vedem azi pe motivul ca vroiam sa fiu singur doar cu mine.

Mi.am luat playerul si borseta cu discurile preferate, in ghiozdan o patura, tigari, putin alcol si o sticla de suc, ceva de mancare, si ma indreptasem spre iesire. Telefonul suna, eram decis sa nu raspund dar parea a fi insistent. Raspunsesem :

-Alo ???

TTTtttttttttttttttttttttttttttttttt

Plecasem ... pe drum ma intrebasem cine putea sa fie, imi inchisesem mobilul ptr a nu fii deranjat. Soarele isi facea prezenta pe un cer de.un albastru misterios, verdele potecilor era viu. Ajunsesem pe dealul din afara orasului unde imi asezasem patura la umbra unui copac singuratic... imi aprinsesem o tigare cand acel verde se trasformase din nou intr.o zapada calda , copacul luase forma unei stanci usiase ... ramasesem uimit, confuz, speriat. Dintr.o data cineva se apropiase de mine, simteam o mana venita din spate pe umarul meu, apoi o voce imi spune :

„Cauta si vei gasi”

-Ce caut? Am intrebat dupa cateva secunde.

„Raspunsul”

-Dar ce intreb , am adaugat ;

Nu mai primisem nici un raspuns , dupa care un drumet ma readuce la realitate. Eram tulburat si confuz, priveam in jurul meu speriat, vroiam sa inteleg ce sunt cu aceste vise si nimic nu ma ajuta. Tineam in mana tigarea care nu se consumase mai deloc. Drumetul ma intrebase daca e totul in regula cu mine, ii raspunsesem ca totul e ok cu mine si de ce fiecare om ma intreaba asta . Drumetul isi ceruse scuze si plecase mai departe.

Ma asezasem pe patura, imi aprinsesem tigarea cu multa pofta, apoi luasem din votka ce o adusesem si imi turnasem jumatate din pahar, imi pusem castile pe urechi , ochelarii pe ochi si ma lasasem pe spate.

Vroiam sa se termine totul, sa ma desprind din aceasta lume, vroiam ca nimic sa conteze iar tot ce exista sa se trasforme in gol. Priveam acum spre oras, peisajul imi dadea un calm interior minunat. Mi.am spus ca totul o sa fie asa cum o sa vreau, nimic nu ma poate opri din a fii ceea ce voi deveni. Vroiam sa fiu lasat in pace din nou, dezinteresul fata de viata, lume, prieteni, familie isi facea aparenta din nou in gandurile mele. Incercasem sa ma ridic, dar ceva ma tinea acolo, imi spunea sa mai raman.

-You have a message !

Telefonul imi sunase, ciudat din nou, imi aduceam aminte perfect cand il inchisem, l.am scos din buzunar si citesem : „vino la mine , karin”. Era exact ce nu aveam nevoie acum, eram foarte hotarat sa ma trasform intr.un nonom. Vroiam sa fiu sincer, dar Karin merita un fel de explicatie.

Pornisem pe drum, ma gandeam cum sa ii prezint ceea ce se intampla cu mine, adevarul poate ca nu l.ar intelege, de mintit nu merita sa fie mintita ...

Am ajuns la Karin ... ne.am asejat pe patul care imi starnea atatea amintiri placuta, mi se derulau in cap amintiri si zambete pe care aveam de gand sa le uit si sa ma gandesc doar la mine, ptr cateva secunde vroiam sa renunt la tot ce imi propusesem inainte, dar apoi am privit in ochii ei si mi.am dat seama ca e prea tarziu sa ma intorc, puteam sa vad cum stia ce v.a urma, puteam sa vad in ochii ei dezamagire.

Vroiam sa.i spun si sa se termine totul, dar cuvintele imi ramaneau blocate undeva in gat, i.am cerut un pix si o bucata de hartie, ii scrisesem ca vroiam sa terminam si sa incetam sa ne mai vedem, lacrimile imi curgeau pe hartie.Reactia ei erau lacrimi, cu toate ca era ranita ma strangea in brate ca si cum as fii murit.

Imi luasem ramas bun, fara a.mi stapanii emotiile, ii promisesem ca o sa mai vin sa o vizitez, si ca nu vreau sa ma uite.

Cateva zile am stat in casa, in camera mea, imi adunasem toate lucrurile care imi aminteau de Karin.

Trecuse cel putin 7 saptamani de cand toate acestea si inca mai simteam lipsa ei, dar nu mai era nimic de facut acum, trebuie sa raman ptr ideile mele. Ma aflam in parc, printr.o coincidenta Karin se afla pe banca unde ne vazusem prima oara. Am mers acolo, nu ma observase...

-Pot sa ma asez ?

Fara a privii cine e a raspuns foarte sec „Da” . Imi scosesem o tigare dupa care o intrebasem :

-Fumezi?si ii intinsem pachetul

Ma privise si imi spusese:

-N.am lasat... (dupa care isi vazuse de treaba.)

Era foarte ciudat se comporta ca si cum nu isi aducea aminte de mine.

-Nu te supara, deranjez ?

-Nu chiar deloc, incepusem sa ma plictisesc oricum.

-Si nu iti aduci aminte deloc de mine ?

-Ne cunoastem? Ma intrebase ...

-Cum adica daca ne cunoastem ? am fost impreuna foarte mult timp, am promis sa ne aducem aminte unul de altul cu bucurie, chiar nu iti aduci aminte ? au trecut doar cateva luni de atunci ...

-Cred ca ma confunzi , nu am avut prieten pana acum.

Incepusem sa ma enervez, nu mai intelegeam nimic...nu stiam ce sa mai spun ...

-Daca vrei ne.am putea intalnii maine seara, la ora 19, aici, pe banca aceasta, iar apoi vom vedea ce vom face. Ce zici?

Nu stiam ce sa raspund, dar avand in vedere situatia ciudata in care ma aflam am acceptat, oricum stiam mai toate lucrurile care ii faceau placere. Mi.am facut un plan, ii cumparasem un bughet de crini albi, asa cum ii placeau si cum ii daruisem la inceputul relatiei.

Timpul parca zburase si era deja 18:20 a doua zi. Aveam un sentiment foarte ciudat, priveam drumul, locurile, copacii, cerul, vanzatorii de inghetata, era ca si cum totul se repeta, iar acest sentiment ma coplesea. Resusisem sa ma adun chiar inainte sa ajung la banca. Era deja acolo.

-Buna !

-Buna Emm, te astept de cateva minute, ma bucur mult ca ai venit.

M.am asezat si eu, am inceput sa vb...Totul parca se rupea dintr.o alta viata pe care o mai traisem, dupa cateva ore puteam sa stiu ce are sa ma intrebe, sau ce subiect va deschide. Era prea ciudat chiar si ptr un om asa de ciudat ca mine. Se facuse tarziu si am propus sa ne indreptam spre casa. Era obosita si a vrut sa luam un taxi.

-Pe str Crinilor nr 7 va rog, ii spusesem taximetristului.

-De unde stii unde locuiesc ??? ( mi se adresase foarte mirata )

- Eeee , e o poveste lunga, poate am sa.ti spun intr.o zii ...

Nu am mai cautat.o niciodata, trecusera o iarna si apoi o primavara, adevarat este ca ma gandeam la ea in fiecare zii, dar situatia devenise prea complicata si bizara ptr mine. Nu mai stiam cine sunt si cu ce fel de oameni am de.a.face ... am inceput din nou sa ma retrag in mine, sa nu mai ies, sa nu prea mai am contact cu oameni.

Ring Ring , soneria ma atentiona ca e cineva la usa, fug repede si deschid, era postasul, imi intinsese o scrisoare ... era ptr mine.

Urcasem sus in camera si o aruncasem pe pat, ptr ca nu avea un expeditor. Stateam la biroul meu cand imi adusesem aminte de scrisoare, o deschid si surpriza : foile erau albe, dar 7 la numar. Nu mai intelegeam nimic si totul devenea enervant.

Am incercat sa ignor toate astea, ma gandeam la Karin, credeam ca ea e cea care mi.a trimis foile albe, un fel de semn ca se gandea la mine dar nu stia ce sa.mi spuna, oricum ce mai conta acum, totul era un hazard in viata mea, si mai ales in interiorul meu, nu.mi puteam gasii linistea, nu.mi puteam gasii gandurile pana in ziua in care am zis ca trebuie sa fac ceva. Am decis sa merg sa vb cu ea, era cel mai bine, sa.i arat poze, poezii, scrisori, toate amintirile pe care le aveam cu ea, sa.i spun ce mult ne.am iubit si sa inchei odata tot misterul acesta care ma innebunea.

Ajunsesem pe Crinilor 7, surprins sa fiu ca acolo nu mai locuia nimeni de caetva saptamani, intrebasem vecinii iar ei au spus ca s.au mutat acum 5 saptamani, ptr ca fata era bolnava si trebuia de urgenta tinuta sub supraveghere medicala, iar spitalul din acest oras nu avea o sectie ptr ce probleme aveau. Intrebasem daca nu cumva stiu unde s.au mutat, sau care e spitalul in care fusese internata. Din pacate a ramas un mister ptr noi toti.

Am stat si m.am intrebat, ce.i de facut acum? Ce mai puteam face? Nu mai intelegeam nimic din toata povestea asta, aveam nevoie de un nou inceput, de o noua viata. Adunasem toate lucrurile care aveam legatura sau imi aduceau aminte de Karin. Se adunase cateva cutii pe care le pusesem in pod. Ma aruncasem in pat, putin obosit ...cand observasem scrisoarea cu foile albe, vroiam sa o arunc, cand ceva m.a impins sa o redeschid. Iar prima pagina nu mai era goala :

Draga Emm

Imi pare rau ca trebuie sa imi iau ramas bun de la tine astfel, dar nu am incotro.

Cred ca trebuie sa intelegi si tu ce se petrece, ptr ca asa e cel mai cinstit. Eu sufar

de o boala foarte rara, dupa o perioada de timp amintirile mele se pierd, si uit totul

E foarte ciudat si nu prea stiu ce sa iti spun, parintii mei mi.au spus ca ne iubeam

mult si ca impreuna eram o echipa ca si perfecta.

As vrea sa ma ierti ptr tot si sa.ti aduci aminte de mine cu drag, asa cum ne promisesem ...



De.a lungul zilelor, foile incepeau sa se umple cu gandurile ei pana la final unde se semnase :

Cu dragoste , Karin !