Doi

februarie 2006, in memoria ei

… un singur lucru mai speram , sa imi gasesc in mine inca putin din puterea necesara ptr a putea trece peste un al moment greu ce mi se intamplase de.a lungul acestori ani ai adolescentei , ani in care inveti ce e singuratatea langa altii …

Era una din zilele in care nu credeam ca s.ar mai putea intampla ceva care sa.mi capteze atentia .Eram atat de plin de energie , de dorinta de exteriorizare … dar totul era zadarnic, nu gaseam nimic in nimic … Ma aflam in centrul orasului , in drumul meu spre locul care ma salvase de atatea ori de nebunia deciziilor pe care urma sa le iau , era drumul meu spre casa . Intensitatea pasilor crestea , simteam ca trebuie sa fiu cat mai repede undeva , ca ceva ma cheama … nu am luat nici un fel de atitudine si am lasat totul la voia intamplarii .Mai era putin si drumul se sfarsea , nimic nu mi se intamplase inca desii (pre)sentimentul incepea sa ma copleseasca , incepusem sa ma uit la fiecare om care imi trecea prin cale , incercam sa urmaresc fiecare detaliu , pe care de altfel nici nu l.as fii vazut , devenisem agitat , si nu doar fizic , interiorul devenind ceva ce nu mai puteam sa controlez .M.am oprit .vroiam sa ma calmez , crezusem ca am intrat intr.o gaura a nebuniei mele .Totul se oprise … gandurile , simturile , lumea din jurul meu … doar ceva in departara se misca … apoi totul incepuse sa reinvie atat de incet incat puteam sa vad cele mai ascunse detalii din actiunea imprejurului meu.Nu mai urmasem directia normala si am luat.o inspre acel ceva ce se misca in departare … acuma acel ceva se oprise , ajungand mai aproape observasem ca era o persoana , un om , o fata .Indata ajungeam langa ea , dar ma oprisem , ceva in interior imi pusese o intrebare : Ce ai de gand ?ce vei face dupa ce ai sa o vezi ?Incercasem sa nu dau importanta gandurilor si m.am apropiat de ea … Am indraznit sa ma prezint , dar nu primisem importanta .Vroiam sa renunt si sa imi continui drumul meu spre casa .M.am intors , facusem doar 2 pasi cand ceva ma oprise , eram mana fetei :

"-Imi cer scuze , Annia , Annia e numele meu ", dupa care imi zambise cu totul fermecator .Apoape ca ma pierdusem in frumusetea felului cum eram privit , aproape ca ramansesem blocat in propriul mister dezvaluit .Realizasem de ce acel presentiment , de ce toata aceasta zii ciudata , era totul ptr a o intalnii pe ea !

M.am prezentat din nou :

-"Alexus" ; intinsem mana ,dar Annia nu observase , privirea ii era fixata in cea a ochilor mei , privire care in momentul acela zambea , si zambea din adancul zilelor plictisitoare , din adancul monotoniei si nesperantei ; ii zambisem din dragoste !

Ia.mi cerut sa isi piarda cateva clipe cu mine ;incepusem san e plimbam in josul ingustei strazii ce duce ape langa cofetaria cartierului.Nu stiam nimic din ce urma sa ii spun , nimic din ce urma sa fac , stiam doar de sentimentul ciudat care ma complesea in interior , stiam doar de fiorii care ma traceau la fiecare zambet ce il primeam , la fiecare cuvant rostit din acea gurita fermecata .Ne.am oprit pe o banca , unde incepusem sa ii descriu ciudatul sentiment de dinaintea intalnirii ei ;nu mi.a raspuns nimic , a zambit intr.un fel aparte , ciudat , si plin de intelegere ,nici eu nu insistasem , erau atatea lucruri pe care vroiam sa le cunosc despre ea ; ore in sir statusem pe acea banca , incepusem san e dezvaluim si cele mai ascunse secrete , ba chiar incepusem sa imi dau seama de lucruri care nu stiam ca sunt ascunse in mine . Dupa ore , multe , era timpul acelei despartiri pe care nici unul nu si.o dorea . Era inevitabil … dar nu indrazneam a o face .Ptr cateva minute nu mai schimbasem nici un cuvant , cand aceiasi mana ma atinse usor .Atunci simtisem ceva unic , divin .Nu stiam cum sa raspund dar ceva ma impinse mai aproape de ea , a fost o miscare pe care nici macar eu nu o pot explica .

In cele din urma ne luasem ramas bun , urma sa ne vedem a doua zii , pe aceiasi banca de pe aleea strazii ce ducea la cofetaria cartierului …

Drumul zilnic pe care il parcurgeam se preschimbase intr.unul nou , parca nu mai trecusem niciodata prin aceste locuri , totul devea atat de frumos , atat de plin de viata !

Ajunsesem in fata casei unde m.am oprit ptr a imi ordana putin gandurile , nu vroiam sa se vada aceasta schimbare la mine .Intrasem , mi.am salutat parintii , bunica si fratele mai mic cum obisnuiam in fiecare zi la intoarcere .Fusesem intrebat despre intarzierea mea de cateva ore si raspunsesem ca am avut ceva de lucru asupra unui proiect la scoala , apoi m.am retras in camare mea .Ma aruncasem pe spate , in pat .Ochii imi erau inchisi iar chipul fetei imi navalea mintile , trupul , inima .Tot ce mai facea era sa astept , sa astept trecerea timpului .Eram nerabdator sa o intalnesc din nou .

Totul devenise mult mai placut , chiar si temele ptr scoala imi dadeau o satisfactie inexplicabila .Cuprins de oboseala si imbatat de frumusetea fetei am dat drumul unei muzici lente , dupa care ma intinsem din nou in pat gandindu.ma la momentul in care o voi reintalnii .Adormisem fara a.mi da seama …

Ring ring ring ring ring ring ring … imi ridicasem capul usor sa privesc in jur , era ceasul care imi indica ora 6:30 dimineata .Ma ridicasem din pat … am dat drumul muzicii, de data asta putin mai vesele , dar asemanator de lente .Realizasem ca nu mai e mult pana cand o voi inatalni din nou pe Annia .

Orele de la scoala trecusera repede , devenisem mai activ , avand cateva raspunsuri la care de obicei nu ma oboseam sa raspund . Urmase ultima ora iar profesorul anuntase lipsa sa la aceasta … mai aveam o ora in care nu aveam ce face , trebuia doar sa astept . Frumoasa idee de a fugi la floraria din cartier si de a alege ceva frumos ptr Annia mi.a dat inca un impuls energetic . De indata imi luasem lucrurile si pornisem .Ajuns acolo vazusem un frumos bughet de crini proaspeti :

-Buna ziua , mi.ar placea sa cumpar acel buchet de crini albi , m.am adresat vanzatoarei .

In timpul in care imi aranjase buchetul , aruncasem niste priviri pe rafturile frumos decorate … tot ce vazusem imi parea frumos , fiecare intr.un sens propriu .

Poftim , mi se adresase vanzatoarea ! dupa care adaugase : "buna alegere " afirmatie urmata de un zambet .

Luasem florile si pornisem spre banca de pe aleea strazii care ducea la cofetaria cartierului … nu mai era mult si se facea ora 14:20 , ora la care trebuia sa imi reintalnesc fata care imi preschimbase viata in ceva frumos si colorat .

Ajunsesem cu cateva minute mai repede , m.am asezat .Urmase partea cea mai grea , ultimele minute pana la momentul pe care il asteptamsem … nu dupa mult timp Annia se aproapria , m.am ridicat si nu facea nimic decat sa o privesc , fiecare pas prin care se apropria ma facea sa ma prierd in ganduri , nu eram sigur cum sa fac , ce o sa.i spun , imi venea sa o imbratisez , sa o sarut , sa o privesc in ochi si sa.i spun toate aceste lucruri care imi schimbase total perspectiva vietii .Ajunsese langa mine

-Buna Alexus !

-Buna Annia , acestea sunt ptr tine , si ii intinsem bughetul de crini .

Ramasese placut surprinsa , dupa care mi s.a adresat :

-De unde ai stiut ca iubesc crinii albi ? imi multumesc mult , dupa care urmase o imbratisare si un mic pupic de obrajiorul meu care de indata se inrosise .

-Ce ai prefera sa facem in dupa-amiza aceasta ? Putem alege intre Parcul de distractii si o plimbare cu barca pe raul orasului .

-Dintotdeauna mi.am dorit sa am cu cine sa merg in Parcul de distractii , as prefera sa mergem acolo , mi.a raspuns .

Isi mai mirosise inca o data crinii , si pornisem .Au urmat cateva ore de nebunie , adrenalina , distractie si romantism .In timp ce eram in sectorul de tir , cerul senin se acoperise cu nori cenusii si grei care pareau a cadea peste noi .In cateva clipe ploaia incepuse iar distractia era pe terminate , darn u vroiam sa se termine aici .Am apucat.o de mana si i.am zis sa vina dupa mine , ne adapostisem pentru cateva secunde sub primul pom ce ne.a iesit in cale . Eram imbibati cu apa , crinii parca rasarise si se facuse si mai frumosi , nu se opera din ai mirosii .Urmase un moment pe care nu cred ca am sa.l uit vre.odata , a fost momentul in care privirile ni se unise iar o forta misterioasa ne atrase unul langa celalat pana cand nasurile ni se lipise , mana mi s.a ridicat usor mangaindui obrajiorul ud , ploaia se oprise iar soarele isi facea loc printer norii care se raspandisera inetisor .A urmat un sarut pe care nu as avea cuvinte in al descrie , totul a fost divin , totul se invartea in jurul nostru cu o viteza lenta , catecul pasarelelor de dupa ploaie crease atmosfera perfecta . Ne oprisem si timizi si rusinati ne zambiseram .

Am apucato din nou de mana si , zburdalnici , ne indreptam spre casa ei .Intrasem timid in camera sa , totul in jur era alb si albastru –deschis .Atunci intelegeam de ce iubeste crinii albi … era poza mamei sale inconjurata de crini albi .In timpul in care ea fusese sa se aduca prosoape ptr a ne usca , am apucat sa arunc cateva priviri asupra lucrurilor din camera . Observasem o chitara intr.unul din colturile camerei .

Intrase in camera .

-Nu mi.ai spus ca iti place sa canti !

ezitase sa raspunda , dar o facuse :

-Obisnuiam …dupa care isi aplecase capul ca si cum ii fusese greu sa vb despre asta .Renuntasem la detalii .

Observasem ca se intristase , vroiam sa spun ceva dar nu gaseam puteam gasii nici un subiect …

-Vino , i.am spus , si pornisem spre gradina pe care o observasem uitandu.ma pe fereastra .Era o gradina simpla , un copac de a carei ramuri atarna o hinta care in loc de scandura avea o mica canapea .

Ne.am asezat si incepusem sa vorbisem despre planurile de viitor la care ne gandeam fiecare , aflasem ca de mica si.ar fii dorit sa cante la chitara , primise lectii de la varsta de 5 ani , dar lectile s.au oprit cand tatal ei plecase , parasindu.si sotia si fiica de 7 anisori.Apoi ii povestisem despre planurile mele , ii explicasem ca tot ce as dori sa fac e sa fiu proprietarul unui club dedicat jazz.ului.Seara se lasase , ne luasem ramas bun din nou , si ne,am promis san e vedem si ziua ce urma , in acelas loc , la aceiasi ora .

Asa au trecut zile , saptamani .. luni in care viata mea se trasformase dintr.un desen alb-negru intr.un pastel de culori vesele .Trecuse aproape si vacanta de vara , vacanta in care nu trecuse o zii in care sa nu ne vedem , sa nu ne stangem in brate , sa nu ne sarutam , sa nu ne spunem cat de mult insemnam unul ptr celalat … mai erau cateva zile si urma un moment important in vietiile noastre , trebuia sa ne decidem unde vom merge sa studiem mai departe .

Era o zi urata de inceput de toamna , natura era aproape moarta , soarele disparuse de pe cerul senin care ne caracteriza relatia , totul incepea sa se trasforme din nou un culorile cenusii care imi bantuise adolescenta pana la intalnirea Anniei .Ma surprisem intins pe spate , in acelas pat in care obisnuiam sa visez la clipele ce erau sa se nasca langa ea , dar de aceasta data gandurile imi erau intunecate si pline de pesimism … nu mai gaseam din nou nimic in nimic …Usa se deschise :

-Buna , o voce trista imi spuse .

Imi ridicasem capul si acolo era , statea nemiscata iar ochii ii erau plini cu lacrimi . Nu ii raspunsem nimic , m.am indreptat spre ea si am tinut.o strans in brate minute in sir .

-Totul o sa fie bine , i.am spus , o sa te urmez oricunde ai merge , nu e nimic care sa ne desparta .

-Nu sunt de acord sa renunti la visul tau , nu ar fii cinstit , nu ai fii fericit !

Ii raspunsem ca ea imi este fericirea , iar langa ea toate visele mele s.au trasformat in realitate , langa ea am invatat sa zambesc , langa ea am invatat sa plang , sa sufar , sa ma bucur , sa rad … langa ea am invatat sa traiesc !

Eram intinsi pe podea , picioarele ne erau incrucisate , mainile impreunate … iar lacrimile nu se opreau a nu curge .

-Stiu !!!!!! tresarisem , O sa ne vizitam in fiecare weekend , o sa ne scriem scrisori, o sa ne sunam zilnic … o sa fie bine , trebuie sa fie bine !

Nu primisem nici un raspuns … imi dadusem si eu seama ca ar fii fost greu , dar nu era nimic care sa ma faca sa renunt la ceea ce imi umplea sufletul cu bucurii , cu dragoste !

Trecusera zile in care nu am incetat sa ne vedem , nici unul dintre noi nu mai deschise acest subict .Intalnirile erau la fel de frumoase , iar in inimile noastre se asezau amintiri pe care nu aveam sa le uitam , dar adanc inauntrul meu ma macina incetul cu incetul , nu vroiam sa accept o viata fara Annia langa mine . Ea era tot ce devenisem . Timpul trecuse iar momentul despartirii se apropiase , mai erau 3 zile in care trebuia sa invat sa renunt la ce imi era mai drag . Nu vroiam dar era inevitabil . Ne decisem sa ne despartim in momentul in care drumurile noastre vor lua cai separate . Toate aceste decizii au fost luate cu ochii inlacrimati , cu o durere inimaginabila , era ca si cum ceva din sufletul tau te parasea .

Ultime zile trecusera , Annia se indreptase spre est , urmand sa studieze facultatea de Limbi Moderne , in timp ce eu ma indreptasem spre vest urmand sa studiez ASE.ul ; asa cum cerul senin incepuse a.mi caracteriza starea sufleteasca , asa norii cenusii isi incepusera sa ma domini , pesimismul si pictiseala erau caracterele ce imi dominou starea interioara ;

Ajuns in campusul facultatii , m.am vazut repartizat in camera 666 avandu.l coleg pe un anume Denis .Urcam scarile ptr a ajunge in camera . Ajunsesem la etajul 3 , camera se afla la sfarsitul coridorului … mai aveam putin … fiecare pas pe care il faceam simteam cum ma departez de sufetul meu . Ajunsesem in fata usii , ma oprisem ptr a ma calma putin , nu vroiam sa.mi speriu colegul chiar din prima zii . Batusem la usa , deschisem usa , camera era goala , cateva bagaje aruncate intr.un colt al camerei . Pe fereastra era lipit un bilet … il dezlipisem si l.am citit : " Buna , patul de langa usa as prefera sa fie al meu , ignora.mi bagajele , eu am sa revin mai tarziu , iar atunci o sa ne cunoastem si personal , semnat Denis ! "

Nu imi explic de ce dar ceva ma facuse sa zambesc … am lasat biletul acolo si m.am uitat la patul de la fereastra , era putin mai mic , dar greu vizibil aces lucru . Oricum eram indiferent fata de aceste detalii .Imi aruncasem si eu bagajele langa pat , ma odihnisem cateva secunde … incercam sa imi gasesc ceva de facut ptr a nu.mi amintii de suferinta in care eram scufundat . Imi aranzasem in urmatoarele ore lucrurile in jumatatea de camera care imi "apartinea" . Se lasase seara , deschisesem fereastra iar in curtea campusului o gramda de studenti adunati , puteam auzii si muzica vesela ce se auzea in fundal … Destul de obosit , am decis sa ma implic si eu in "activitatile" de inceput !

Coborasem cele trei etaje cand telefonul ma atentiona ca primisem un mesaj , il deschisem , era Annia : " M-am instalat in camera , am o colega ciudata nu am vazut.o pana acum , scria doar pe un bilet ca o sa ajunga mai tarziu , imi este dor de tine ! sa nu ma dai uitarii ! " Recunosc ca aceste vb imi inmuiase genunchii , lacrimile nu au ezitat sa apara in coltul ochilor obositi … Incercasem sa raspund dar gandurile mi se opreau in varful degetelor , scurgandu.se sub forma unor vise pierdute .Reusisem intr.un final sa.mi descriu dorul ; in finalul mesajului ii spusesem ca nu are de ce sa isi faca griji , o sa fie in sufletul meu ptr totdeauna , ptr ca e singura persoana care mi.a atins sufletul si a reusit sa isi faca un loc in inima mea .

Nu mai avusem nici un chef de oameni si ma intorsesem in camera , era deja ora 23 iar colegul meu de camera nu aparuse … Am incercat sa fiu prietenos , si am lasat si eu un bilet lipit pe geam : "Noapte buna , semnat Alexus " . Odormisem in scurt timp …

Ring ring ring ring ring ring … era zgomotul bine cunoscut al ceasului meu desteptator , ma ridicasem din pat , imi aruncasem privirea spre patul lui denis , era acoperit pe fata , dar observasem parul blond … si ciufulit … ma pregatisem de explorarea campusului … in mare liniste iesisem din camera , coridorul era animat de studentii obositi .

Parcurgand coridorul si aruncand priviri in stanga si in dreapta mi.am dat seama ca aici as putea sa.mi implinesc unul din visele mele , sa deschid clubul dedicat jazz.ului , plin cu studenti incurcati in matematici … imi formasem deja o viziunea asupra cum arata , erau imagini care imi treceau in fata ochiilor … ma oprisem , ptr a ma calma putin si ptr a revenii la realitate . Coborasem cele trei etaje , ma aflasem in curtea campului , ma plimbam fara rost , priveam arhitectura veche a cladurilor , jocurile de sah dintre studentii care se aflau in parcul "Sahului" , un parc unde totul era in carou , pana si bancile erau vopsite in patratele alb-negru .Un nou fior imi trecuse prin burta , tulburandu.ma din linistea pe care mi.o daduse plimbarea.Ceva imi intorsese capul spre poarta campusului , unde tocmai ajunsese un taxi din care coborase o fata , parul blond ii stralucea uimitor,pasii micuti si lenti imi aduceau aminte dureros de trecutul meu fericit .Am ignorat si mi.am continuat plimbarea , dar tot cheful imi disparuse . M.am intors in camera .Usa era incuiata , avea un biletel lipit pe ea : "Te astept la 15 la poarta campus.ului , cu drag Annia " … lacrimi imi curse instantaneu , dupa care un gand pesimist imi spusese ca ar putea fii o gluma tampita din partea colegului meu , dar el nu avea de unde sa stie , am privit ceasul , mai erau 10 minute pana la ora 15 , m.am uitat in oglinda , si mi.am racorit fatza udand.o cu apa rece … apoi am coborat grabit cele 3 etaje , ajuns in curte respirasem adanc de cateva ori ptr a.mi calma bataile inimii . Ma indreptasem spre poarta campus.ului , ajuns acolo am zarit o fata statea pe o valiza mare , cu spatele la poarta , puteam recunoaste parul blond al fete.i care coborase din taxi . Am indraznit sa intreb :

-Annia ? tu esti ? (cuvinte adresate printre lacrimile pe care nu puteam sa le stapanesc )

-Nu am putut sa resist , a trebuit neaparat sa vin ! mi.a spus dupa care a urmat lungi minute in care ne.am imbratisat , in care ne.am sarutat … totul era atat de incredibil, o aveam din nou langa mine .

Mi.am promis atunci sa nu mai renunt niciodata la ceea imi este drag , sa lupt si sa pastrez ceea ce imi umple sufletul cu soare aproape de mine , doar asa voi putea fi implinit de.a dreptul .Tot ce ne ofera viata mai scump e iubirea ! iar iubirea trebuie pastrata aproape de suflet , trebuie sa te bucuri de ea in fiecare clipa , sa o traiesti !

Annia a facut facultatea la distanta si ma ajuta in administrarea clubului , nu dupa mult timp,reusisem sa deschid 2club; impreuna am creat o atmosfera placuta iar foarte repede clubul avea clienti fideli , devenise o familie mare in care prietenia era cel mai important lucru.

Acum ca povestea mea se sfarseste va spun : Niciodata sa va intoarceti spatele iubirii !